Din nou.Cine sunt eu? O....vânătoare de iubire. O egoistă.În fine.E mult de zis. Ce fac eu acum?Caut.Ce? Iubire.Culmea.Ce caut eu acum se manifestă în mintea mea.Nu în suflet.De când mă ştiu tot caut.Îl caut pe el.Ca visele mele să devină realitate ar trebui pur şi simplu să-l iau pe "el" din mintea mea şi să-l aduc la realitate,nu să încerc să schimb un tip pentru a-l face să semene cu cel din mintea mea.Nici măcar nu mai ştiu ce să scriu.Gândurile vorbesc în mintea mea.Nici măcar nu am timp să le ascult,dar de cum să apuc să le scriu?Mi-ar trebui o pauză.Sau o izolare.Să meditez puţin,la ceea ce vreau cu adevărat.Ştiu că nu mulţi sunt în stare să recunoască faptul că sunt zgârciţi,iar când vine vorba de o relaţie se gândesc mai mult la cât de fericiţi vor fi ei nu şi cel de lângă. Mă tot gândesc....bine,eu caut,aştept.Îl aştept pe el,deoarece eu consider că el e ceea ce vreau.dar dacă şi el caută,aşteaptă o "ea" care nu seamănă deloc cu mine? De ce am avut o perioadă în care credeam că merit să fiu cu el... de parcă el ar fi un premiu....şi chiar dacă ar fi,ce am făcut ca să-l merit? Oare pe el îl interesează că eu încerc să fiu drăguţă cu toată lumea? Sau că de fiecare dată când îl văd nu mă pot abţine să nu-i zâmbesc? Ştii,cred că mai bine mi-ar fi dacă mi-aş lua inima-n dinţi şi să-l confrunt,cred că asta e singura soluţie pentru a scăpa de toată confuzia asta.