.

            Mmmbuun.Vreţi să ştiţi ce mă enervează pe mine cu adevărat? Toate chestiile siropoase de genul "te iubesc soare" sau "tu eşti viaţa mea"...Mă disperă.Pe bune!I mean... cât de îndrăgostit trebuie să fii încât să-ţi încredinţezi viaţa altcuiva?Hai s-o luăm logic. Bun,o/îl iubeşti,consideri că este soarele din viaţa ta...ce naiba?Până acum în viaţa ta ai avut doar nori? Sau.. al câtelea soare e?Am înţeles...aşa îţi place să-ţi alinti iubitul/a, dar sper că eşti conştient că nu va rămâne în viaţa ta pentru totdeauna.Dacă te trezeşti mâine cu un mesaj în care-ţi spune că s-a dus să strălucească în viaţa altcuiva?Vei sta posomorât pentru tot restul vieţii tale? Vei căuta disperat/ă un alt soare?Desigur,puteţi să mă contraziceţi şi să spuneţi că nu trebuie să-ţi pese de chestiile astea,mici alintari,ci trebuie să te gândeşti la clipele frumoase..dar tot nu văd ceva okay în toată afacerea asta. "Tu eşti viaţa mea"..dacă cineva ar veni acum la mine să-mi spună aşa ceva m-aş speria.Sună a responsabilitate,una mult prea mare.Nu e mai bine fiecare cu viaţa lui?Dacă cumva vieţile noastre se întâlnesc la un moment dat şi interacţionează e una,dar eu abia mă descurc cu viaţa mea...de ce aş mai vrea-o şi pe a ta?Şi pun din nou aceeaşi problemă...dacă viaţa ta pleacă.Ce naiba faci? O iei de la capăt?Altă viaţă pe care o încredinţezi altcuiva iar şi iar? Părerea mea e că înainte de toate,orice ar zice ceilalţi,TU eşti soarele vieţii tale,tu ai viaţa ta în mâinile tale! Hai să-ţi zic un secret....tu,soarele vieţii tale nu vei pleca niciodată din viaţa ta...dacă ştii să te apreciezi mai întâi pe tine..fi puţin egoistă.Îţi va prinde bine! Şi ce te faci când apare cineva în viaţa ta,şi îl consideri mai important decât tine?Adu-ţi aminte că oricât ai ţine la altcineva,tu eşti prioritatea ta.Dacă nu ai grijă de sentimentele,trăirile,emoţiile tale...de tine..cine vrei să aibă?

Numai bine şi...un weekend pufos!:D

P.S: "A: Ce faci soare?

B: Unde drac' vezi tu soare? " :))

Hhh-He-Hel-Hello :D recent am observat o chestie,folosesc blogul doar pentru a-mi descarca nervii si a-mi spune supararile si toate cele rele.Daar,de ce nu-mi spun bucuriile?Pentru ca nu am timp sa stau sa scriu tot pe blog.E o stare perfecta:)) chiar daca blogul meu risca sa nu mai aiba parte de o postare pentru mult timp,imi doresc ca starea asta pe care o am [euforie] sa dureze! :)) [Scriu fara diacritice pentru a face o diferenta intre lucrurile mai grave si cele scrie asa,la repezeala,de bucurie:))]

Cine m-a vazut in ultima vreme,poate sa spuna cat de fericita si zambareata eram..vremea imi surade,prietenii la fel..toata lumea! ooh HAPPY LIFE! :-)

Nici măcar nu ştiu de ce scriu...poate aşa...de dragul tastaturii.Na,oricum...pot să spun că tipicul adolescenţei se manifestă mai mult ca oricând. Nehotărâre,nesiguranţă,nevoia de a fi iubit de cineva ( excludem părinţii,fraţii,surorile şi prietenii),dorinţa de a ieşi din tiparele lumii,de a fi cineva,de a fi mai bun şi nu în ultimul rând dorinţa arzătoare de a te găsi pe tine însuţi,să ajungi să ştii ce vrei,să fii stăpână pe tine.Şi acum...chiar dacă ai fost rănită,deşi tu te-ai rănit singură.Ţi-ai creat o realitate a ta,fără să ţii cont şi de ceilalţi sau de alte detalii,iar acum când realitatea ta nu se potriveşte "tabloului" cu adevărat real, te simţi rănită,minţită,şi dai vina pe toţi din jurul tău pentru incompetenţa ta,pentru că n-ai fost destul de deşteaptă să ceri detalii.Te apucă din nou ura,pe toţi şi pe toate,deşi,crede-mă,e stupid! Da,sunt bună să dau sfaturi,dar să mă autosfătuiesc nu.Super,nu? După toate astea,te apucă nebunia,şi răstălmăceşti cuvintele,faptele...tot ce se poate! Te cufunzi din nou în minciuni şi lu construite de tine,deşi ţi-ar fi mai uşor să confrunţi adevărul,să spui ce te doare,să renunţi la ideea că cineva îţi aparţine ş.a.m.d. Citeşti tot felul de chestii şi zici că te vor ajuta pe viitor,dar dacă nu eşti în stare să-ţi aminteşti de ele,cum te pot ajuta? Un ultim sfat.Pentru mine.Sper să-l bag în cutiuţă. Încearcă să aflii ce vrei de la viaţă,de la tine,de la alţii,de la un prieten...şi niciodată nu încerca să schimbi un om.Te vei chinui degeaba.

Pupici şi ... o viaţă mai bună!

P.S: Da,e vorba de autoadresare.Sunt ciudată,dar presupun că toate chestiile astea mă vor ajuta la ceva.