De ce iubim pe cei ce ne rănesc şi rănim pe cei ce ne iubesc?

      Simplu. E chiar foarte simplu. Nu vreau să dau exemple, dar sunt sigură că ştiţi şi voi foarte bine la ce mă refer. De ce iubim pe cei ce ne rănesc şi rănim pe cei ce ne iubesc? Pentru că am fost învăţaţi să fim respectuoşi şi să ţinem la cei de lângă noi, să le iertăm ORICE greşeală, indiferent cât de mult suferim. Ne ataşăm de persoane, suntem răniţi, iar la final ne întrebăm dacă are rost să iubim, să ţinem la cineva....însă uităm că nimeni nu e la fel. Noi suntem singurii responsabili pentru deciziile luate, pentru că iubim pe cine nu trebuie - sau nu merită - însă suntem atât de buni şi sperăm că acea persoană se va schimba, încât nu suntem în stare să punem piciorul în prag, să trecem mai departe. De ce îi rănim pe cei ce ne iubesc? Nu cred că o facem intenţionat, însă suntem mult prea ocupaţi să ne facem griji pentru cei care ne rănesc şi de aceea nu putem privi în jurul nostru, să observăm că şi alte persoane ne iubesc. Şi mă întreb de ce, dar răspunsul îl găsesc în mine. Pentru că ne e teamă de ce vor crede alţii, pentru că ne e teamă să începem ceva nou, pentru că ne-am obişnuit cu o anumită atmosferă...pentru că am suferit atât de mult, încât asemănăm iubirea cu suferinţa, sau nici măcar nu mai ştim ce e aceea iubire.

      Şi la final te întrebi dacă a meritat să-ţi baţi capul atât de mult când puteai să spui STOP! Eu trec mai departe. Nu suport suferinţa. Cine mă iubeşte este norocos să mă aibe....nu eu sunt norocoasă să sufăr pentru tine, pentru că mă răneşti.

2012.

        2012. Bun, încă un an. Ce ne aduce 2012? Sper că multe bucurii, realizări, sănătate. prieteni de încredere şi multe altele. Sfârşitul lumii? Hai să nu ne băgăm în discuţii filozofice despre aşa ceva. Probabil că ceea ce voi spune acum aţi tot auzit "ce repede a trecut 2011". Da, dar nu contează cât de repede a trecut, ci cât de multe ai reuşit să faci în acest an. Ce am făcut special în acest an? Am petrecut mai mult timp cu cei dragi, am călătorit, am învăţat, am cunoscut destul de multă lume şi mi-am făcut mulţi prieteni. Ce am învăţat în 2011? Că dacă te lauzi prea mult cu ceea ce vrei să faci pentru că întotdeauna se va găsi cineva - sau ceva - să te împiedice şi să te descurajeze. Mi-am dat seama că uneori eu sunt de vină, mi-am dat seama că dacă nu eşti în stare să lupţi pentru  lucrul la care ţii, înseamnă că nu ţii cu adevărat. Probabil că uneori trebuie să învăţăm că în viaţă unele persoane vin şi pleacă... stau puţin alături de noi - noi avem impresia că vor sta tot timpul alături de noi - iar la un moment dat dispar pur şi simplu, lăsând în urmă întrebări fără răspuns şi mai mult ca sigur, o lecţie de viaţă.

Bun venit 2012! Te vrem bun, plin de bucurii, realizări, lecţii de viaţă şi sănătate!

P.S: Bucuraţi-vă de cele 366 de zile pe care vi le oferă acest an ca şi când ar fi ultimele (nu pentru că vine sfârşitul lumii, ci pentru că niciodată nu veţi mai avea ocazia să primiţi cele 366 de zile ale lui 2012.)!