Si tu? Cine esti tu?

O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Deodata, ea se simti ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
-Cine esti? a intrebat-o o Voce.
-Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
-Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
-Sunt mama a patru copii.
-Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
-Sunt invatatoare.
-Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.
Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: „Cine esti tu?”
-Sunt crestina.
-Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
-Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana celor sarmani.

-Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.
In mod evident, ea nu a trecut de examen si a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel intreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic – pentru ca asa se nasc lacomiile si ambitiile; nu sa fiti cutare si cutare – pentru ca astfel deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti…

…si tu? cine esti tu?…

Uneori Trebuie sa te pierzi pentru a te Regasi.

Ninge!

           Prima ninsoare a iernii 2010. Inima îmi explodează de bucurie. Căldură. Miros de vanilie şi scorţişoară. Muzică bună de Crăciun. Lapte cald cu miere. Primii fulgi de nea zgribuliţi şi duşi de vânt în toate părţile. Mii de zâmbete. Ochi de copii fericiţi. Prima ninsoare.Bucuria iernii. Bucuria tuturor. Un lucru ştiu că m-ar face să zămbesc mereu. Să mă trezesc dimineaţa, în cameră să fie cald, iar când trag perdeaua, misterul alb al iernii să fie peste tot. :) Frumos,nu? Păcat că a plouat azi,dar eu ştiu că într-o dimineaţă când mă voi trezi, ceea ce-mi doresc se va îndeplini. Sper ca anul acesta să avem zăpadă de Crăciun. 

Vine Moş Nicolae!

          Tu te-ai pregătit pentru Moş Nicolae? Ţi-ai curăţat ghetuţele? Ai fost cuminte tot anul? Rişti să primeşti doar o nuia de la Moş Nicolae?

          Îmi aduc aminte cum mă pregăteam eu pentru Moş Nicolae.Îmi lustruiam ghetuţele şi uneori şi faţa ( a se înţelege că făceam ce făceam şi mă mânjeam toată cu cremă de pantofi :)). Aşteptam cu nerăbdare să văd dimineaţa ce am primit.Abia dormeam ştiind că în hol mă aşteaptă o surpriză şi făceam tot posibilul să mă trezesc mai devreme. De la un timp am aflat cine e Moş Nicolae şi cine e Moş Crăciun,dar curiozitatea mea rămânea aceeaşi. Chiar îmi puneam părinţii la încercare să văd dacă ştiu ce-mi doresc cu adevărat. Mă chinuiam să fiu un copil cuminte ca să nu mă trezesc cu o nuia în ghetuţe, dar acum o nuia e colorata,cu fundiţe,globuri şi multe alte chestii.Eu când eram mică îmi imaginam că primesc o nuia.O simplă nuia ruptă din pom.

          Acum încă mă consider copil şi încă sunt nerăbdătoare să văd ce-mi aduce Moşul,deşi regret că din nou n-am apucat să le fac un cadou părinţilor de Moş Nicolae.Mă revanşez eu de Crăciun.

            Numai bine, ghetuţe cât mai curate şi cât mai pline de cadouri!

To procrastinate or to not?

          Un lucru ştiu sigur despre mine.Sunt ciudată când vine vorba de mâncare,dar pot să spun că mi-am obişnuit stomacul cu aproape orice.Acum mănânc clătite reci cu dulceaţă şi brânză şi o cană de lapte rece:)) 

          E sâmbătă seara.Se presupune că ar trebui să stau tolănită în faţa televizorului,dar la cât de aiurea a fost ziua de azi nu mă simt în stare să mă uit la televizor. Chiar mă gândesc că eu acum fac tot posibilul să evit istoria. Da,mă aşteaptă o teză marţi. Uite asta urăsc la mine. I'm a queen of procrastinate. Ce zice urban dictionary despre asta?

1.	queen of procrastination	8 up, 5 down
	buy queen of procrastination mugs, tshirts and magnets Kristen Ann Rose Corbisiero; she goes on myspace, facebook, youtube, lime wire, reads, dance, eats, showers, cleans, applys makeup, tlaks to people, etc. while she's supposed to be doing an assignment

Da.EXACT! Încerc să mă motivez să învăţ, iar pe când reuşesc realizez că deja e seară şi că abia îmi pot ţine ochii deschişi. TRIST. Dacă m-ar plăti cineva pentru lenea de care dau dovadă şi pentru toate amânările astea, jur că aş fi putred de bogată! :))

Despre prietenie.

          A doua postare pe ziua de azi.Ar trebui să am o zi liberă în timpul săptămânii mai des. A doua idee pe care o voi aborda azi este cea a relaţiilor de prietenie distruse.Poate din cauza distanţei dintre cei doi prieteni,poate din cauza unei certe stupide sau poate pentru că cineva a intervenit între cei doi prieteni.Eu nu concep prima variantă.Oricât de mare ar fi distanţa..scuză-mă.. s-au inventat telefoanele,poşta scrisă,poşta electronică,messenger,facebook,twitter şi lista mai poate continua. Poate că sunt aşa pentru că mie imi stă în fire să reiau o relatie de prietenie exact din stadiul în care am lăsat-o acum câteva luni sau ani.Dar nu tot timpul reuşesc...dar aşa îmi dau seama care-mi sunt prieteni şi care nu. Se spune că timpul le rezolvă pe toate şi exact aşa e.Aş scrie mai multe,dar la postarea pe care o am în gand ca ultima postare a anului 2010 s-ar putea să repet unele lucruri şi nu vreau asta. Sunt de părere că acei prieteni care se numesc prieteni nu sunt în stare să treacă peste o ceartă prostească, îşi pierd statutul de prieteni.Acei prieteni care lasă pe cineva să intervină în prietenia lor cu altcinvea nu sunt prieteni.Poate urmăresc ceva,dar cu siguranţă nu prietenia ta. De exemplu una dintre cele mai bune prietene a mele este o vecină.Ne ştim de când m-am mutat aici.De 8 ani ne certăm,dar suntem în stare să ne împăcăm...deşi amândouă suntem a naibii de orgolioase.În opt ani am învăţat că prietenul tău (nu vreau să spun prieten adevărat pentru că nu cred în aşa ceva) nu este cel care te sună sau te caută doar atunci când are nevoie de tine,iar când tu ai nevoie de el îşi caută altceva de făcut. Am învăţat că prieten nu-ţi este cel care se lasă influenţat de altul şi renunţă la tine pentru o iubire. Nu e prieten. Prietenul adevărat e cel care te ajută la greu,cel pe care-l poţi suna oricând ai nevoie,care te consolează în momentele dificile şi e cel care este dispus să râdă de altul (pe ascuns,bineînţeles) când tu ai nevoie.

Prunci?!

             Okay,am  revenit...zic eu.Voiam aseară să vă scriu despre copii,nu-i aşa? Aseară uitându-mă plictisită prin lista mea de messenger, am observat un lucru destul de ciudat.Poate că e specific vârstei,dar tot e ciudat. Pentru început aş vrea să vă întreb voi cum eraţi la 11-12 ani? La ce vârstă aţi avut primul calculator + internet? Ce status ai de obicei? Ce limbaj foloseşti când vorbeşti cu prietenii tăi pe messenger? O să răspund eu prima. La 11-12 ani eram un copil naiv de clasa a 6-a.Nu eram populară,nu mă făceam remarcată în public.Calculatorul l-am primit la 13 ani...până atunci mă mulţumeam cu un need for speed la vecinu'.Internet am avut înainte de a începe clasa a 9-a, zicea mama că începe fata liceul şi are nevoie de informaţii. De obicei la status am câte un vers dintr-o melodie + linkul cu melodia, iar pe messenger scriu cât de corect pot,fără prea multe prescurări,şi foloseesc multe semne :D. Revin... am avut surpriza să văd că, o amică,să zic aşa, de clasa a 6-a se comportă ca o tipă de liceu crescută-n puf. Să-i ceri mamei să-ţi dea voie să ai unghii cu gel de la 11 ani?Să te dai cu fundul de pământ dacă nu te lasă să ai şi tu şuviţe ca mai ştiu eu ce aşa-zisa prietenă,sau că nu primeşti Lg-ul Cookie touch screen când tu ai un telefon destul de bun.O să fiu acum ca bunica : pe vremea mea... Dar pe bunica o înţeleg de ce ar zice aşa ceva.(Dumnezeu să o ierte că nu mai trăieşte) Daaar când bunica avea 11 ani era acu 70 de ani...nu acu 5 ani. Consider că aici e şi vina părinţilor care vor să le ofere totul copiiilor.Sunt de acord cu ei,şi eu aş face aşa ceva,dar până la un anumit punct.Eşti copilul meu,dar să nu crezi că îţi voi îndeplini orice moft. Ce m-a şocat a fost statusul ei "Dak eoo's soobiekt d barfaa...aTunci uuh ejti o taarfaa!". Aseară chiar discutam cu mama şi i-am spus că nici eu nu am statusuri de genul,sau tipele mai mari pe care le ştiu, iar răspunsul mamei a fost "Are 11 ani..ce să-i ceri mai multe?Asta e vârsta la care eşti foarte prostuţ şi faci,zici şi scrii multe lucruri pe care nu le gândeşti." Să fi ajuns vremea în care noi cei de 16-19 ani suntem consideraţi inferiori celor mai mici?Nu vreau şi nu pot să cred aşa ceva.